CFR Cluj rezistă pe primul loc în clasamentul Ligii 1 și propoziția în sine nu iese din sfera paradoxului. Jocul echipei a fost mai bun cu Sepsi, luni seara, decât toate celelalte de până acum, amprenta lui Dan Petrescu se vede din nou, precum cele găsite de Hercule Poirot unde era cazul. Până la urmă, toate se văd. Niciodată nu e prea târziu. Contează.
Universitatea Craiova a ajuns la cinci victorii consecutive, numărând și meciul din Cupă cu CFR, fără să ia gol și dând multe. E singura dintre cele trei candidate la titlu care poate face eventul, și tot singura care are, în retur, acasă meciurile cu celelalte două. Prezența în staff a lui Panduru va avea importanța ei. Toate acestea contează. FCSB suferă din cauza problemelor de efectiv, dar victoriile au venit una după alta, de când Edi este antrenorul echipei. Un fotbal colectiv-constructiv-ofensiv, ca pe vremuri, se prepară în laboratoarele Iordănescu și efectele acestor transformări se văd deja.
Aproape de jumătatea turului, lupta pentru titlu e concurată la fel de puternic de cea pentru intrarea în play-off, acolo unde se bat FC Botoșani, FC Voluntari, UTA Arad, Rapid, FC Argeș și Farul. Șase trag pentru cele trei locuri, dacă am convenit că, totuși, până la play-off, cel puțin, primele trei își vor păstra pozițiile, socotind nu neapărat punctele de acum, cât ambițiile dintotdeauna.
Așadar, nouă cluburi pentru șase locuri, însă aș vrea să revenim un pic la ceea se anunță a fi lupta pentru titlu. Cred că va fi cea mai dură dintre toate de până acum, de când se joacă în sistemul play-off/play-out. Pentru că nici un club din primele trei nu acceptă alt final de sezon în afara celui care îi este favorabil. Fiecare echipă fiind condamnată să câștige, toate vor duce această confruntare într-o zodie complicată.
În ciuda celor opt puncte avans pe care le are campioana, totul pare încă foarte devreme pentru orice fel de concluzii. Orgoliul e cert, doar succesul e nesigur pentru toate. Incertitudinea ține simțurile ascuțite, ceea ce a bine.
Frank Herbert, în Dune, spune că „începutul este momentul în care trebuie acordată cea mai mare atenție corectitudinii echilibrelor”.
Toate cele trei au ratat însă, într-un mod paradoxal și bizar, începutul. Toate trei și-au schimbat antrenorul din primele etape, CFR pe Marius Șumudică, pentru eliminările succesive din preliminariile Champions League și Europa League, Universitatea Craiova pe Marinos Ouzounidis pentru eșecul din Albania, cu Laci, iar FCSB pe Dinu Todoran.
Corectitudinea echilibrelor, despre care scrie Frank Herbert, a apărut după ce numele noi au demonstrat o anumită greutate în decizii, venind, în cazul campioanei și al Științei, după, alt paradox, niște succese ale celor dinainte. Șumudică lăsase echipa cu șapte victorii din șapte, iar Ouzounidis tocmai ce adusese două trofee Craiovei, Cupa și Supercupa.
Și atunci? Ce trebuia să se întâmple odată cu venirea lui Dan Petrescu, a lui Laurențiu Reghecampf și a lui Edi Iordănescu, s-a întâmplat. Nu doar clasamentul arată asta. Toți trei au avut de rezolvat situații complicate și le-au rezolvat în manieră proprie.
Jocul fiecărei echipe spune acum o poveste care strânge puncte, doar exprimarea e diferită. Dar punctele vin tot mai multe, așa cum se strâng și obstacolele. Multe și ele. Un “joc al calamarului”, pentru că tot e în mare vogă serialul de pe platforma Netflix, care vorbește tocmai despre corectitudinea echilibrelor lui Herbert. Pentru că tot ceea ce devine important acum e ca (liberul) arbitru să fie echidistant față de toată lumea, că sunt echipele care trag la titlu, la play-off sau să scape de retrogradare.
Cineva va avea, în cele din urmă, tricoul cu numărul 456, dar esențial este ca arbitrajele să fie impecabile, tocmai pentru că miza e uriașă. Sfera cu banii din Champions League stă agățată deasupra tuturor și, cum nu vom avea sistemul VAR până la începutul sezonului viitor, multe depind de cine și cum gestionează corectitudinea echilibrelor.
În film, numărul 456 câștigă pentru că primește un ajutor la proba cu bilele de sticlă.
E însă un ajutor otrăvit. Ca să intrăm din nou în grupele Champions League, ca să mai mergem la un Campionat Mondial, pentru că în Qatar nu vom fi, din păcate, sigur că avem nevoie de banii din gigantica sferă, ori măcar dintr-un bol mai mic, plin cu bancnote.
Dar înainte de orice, în acest joc mult mai important decât viața și moartea, vorba lui Bill Shankley, este obligatorie menținerea corectitudinii celor care gestionează echilibrele.
Abia această corectitudine ne va ridica pe toți la nivelul amintirilor noastre. Deocamdată, numărul 456 este, mă gândesc, pe tricoul de scos la încălzire al unui arbitru. Și nu trebuie lăsat acolo, că pierdem toți. Ca în jocul calamarului.
Unde învingătorul nu e, finalmente, decât Marele Învins.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER